mele.
M-a ținut de mână și mi-a descris povestea ca fiind frumoasă.
Astăzi, ani mai târziu, distrusese ceea ce credeam că va înțelege.
***
În dimineața ultimei audieri, tata a sosit la apartamentul meu neobișnuit de devreme.
Am deschis ușa, cu părul încă înfășurat într-un prosop.
Și s-a oprit.
Purta un costum gri închis.
Nu-l mai văzusem îmbrăcat atât de formal de la înmormântarea mamei mele.
Jacheta lui părea puțin cam largă.
Gulerul cămășii sale era ușor asimetric.
„Tată? De ce porți costum?”
„Te dau în judecată.”
„Nu ești obligat să vii. Tot ce mai rămâne este să rezolvi problemele financiare.”
A deschis portiera camionetei sale.
“Vin.”
Ceva din vocea lui îmi spunea să nu mă cert.
Nu a pornit radioul în timpul călătoriei.
Ținea ambele mâini pe volan și privea drept înainte.
„Tată, s-a întâmplat ceva?”
“Nu.”
„Atunci de ce te porți atât de ciudat?”
A rămas tăcut câteva secunde.
Comments