PARTEA 1: Fata care i-a cerut unui străin un sandviș
Ethan Marlowe își petrecuse cea mai mare parte a vieții de adult crezând că orice problemă care merita să fie rezolvată putea fi rezolvată cu o pregătire suficientă.
La patruzeci și patru de ani, conducea o firmă de investiții imobiliare comerciale în Boston, locuia singur într-un apartament impecabil cu vedere la râul Charles și își ținea programul împărțit în blocuri de câte cincisprezece minute – atât de încărcat încât asistenta sa aflase, fără să i se spună vreodată de două ori, că Ethan considera o întârziere de cinci minute un mic eșec personal.
În seara aceea de marți, nimic din toate acestea nu i-a fost de vreun folos.
Stătea singur într-un restaurant liniștit din Back Bay, așteptând doi investitori care deja întârziaseră treizeci de minute. Un contract de achiziție de patruzeci de pagini zăcea deschis lângă farfuria sa neatinsă. Tranzacția implica un teren îmbătrânit pe malul apei, la Riverside Quay, o mână de creditori nervoși și suficienți bani pentru a ține ocupate trei firme de avocatură timp de luni de zile. Ethan își petrecuse cea mai mare parte a după-amiezii studiind cu atenție o clauză, o clauză a cărei interpretare greșită ar fi putut costa compania sa sute de mii de dolari.
Era la a patra recitire a aceluiași paragraf când o voce slabă i-a întrerupt concentrarea.
„Domnule?”
A ridicat privirea. O fetiță stătea lângă masa lui – nu avea mai mult de opt sau nouă ani, purtând un hanorac gri cu câteva numere prea mari, cu șiretul înlocuit cu o bucată de sfoară, părul ei castaniu deschis prins la spate într-o coadă asimetrică. O pată de murdărie i se prelingea pe una dintre mâneci. Și totuși, era ceva în felul în care se comporta, cu umerii drepți și bărbia sus, care
Comments