sugera că cineva o învățase odată cum să se comporte cu demnitate.
Nu plângea. Într-un fel, asta îl tulbura mai mult decât ar fi tulburat vreodată lacrimile.
„Îmi poți face un sandviș?”, a întrebat ea. „N-am mâncat nimic de ieri dimineață.”
Înainte ca Ethan să poată răspunde, managerul restaurantului traversa deja sala ca să li se alăture. „Domnule Marlowe, îmi pare atât de rău… probabil s-a strecurat pe la intrarea de serviciu. Mă ocup eu de asta.”
Fata a sărit înapoi.
Ethan a finalizat contractul. „Nu o atinge.”
Regizorul s-a oprit brusc.
Ethan dădu din cap spre scaunul gol din fața lui. „Te rog să te așezi.”
Fata s-a uitat la scaun, apoi la el. „Doream doar un sandviș.”
“Știu.”
„Nu am nevoie de nimic sofisticat.”
S-a uitat la meniu. „Bine, pentru că nu aveam de gând să te las să comanzi homar.”
O străfulgerare i-a traversat fața – nu chiar






Comments