Apoi a spus: „Orice s-ar întâmpla azi, las-o pe Claire să se ocupe de asta.”
L-am privit.
“Ce înseamnă acest lucru?”
Nu a oferit nicio explicație.
Și începeam să-mi fac griji.
***
Brian stătea deja lângă avocatul său când am intrat în sala de judecată.
Purta un costum elegant bleumarin și se tunsese recent.
Părea încrezător.
Relaxat.
Aproape mulțumit de sine.
Când m-a văzut, expresia feței abia dacă i s-a schimbat.
Dar apoi privirea i-a căzut asupra tatălui meu.
Și s-a întâmplat ceva.
Umerii i s-au înțepenit.
Gura i s-a încleștat.
Pentru o scurtă clipă, a părut sincer speriat.
Apoi și-a coborât repede privirea spre hârtiile sale.
M-am aplecat spre tata.
„Ai văzut asta?”
S-a uitat fix la banca judecătorului.
„Hai să o lăsăm pe Claire să se ocupe de ziua de azi.”
Am simțit un nod formându-se în stomac.
Judecătorul Alvarez a intrat câteva minute mai târziu.
Am rămas în
Comments