rugat să mint.”
L-am privit fix.
“Despre ce?”
„Oglinda.”
Pentru o clipă, am rămas fără cuvinte.
În timpul divorțului, Brian a susținut că oglinda bunicii Lena a fost un cadou de nuntă destinat amândurora.
Tatăl meu știa că nu era adevărat.
Mi-l dăduse personal înainte să-l întâlnesc pe Brian.
Dar, se pare, Brian îl contactase cu o ofertă.
Dacă tatăl ar fi fost de acord să susțină versiunea lui Brian, acesta din urmă ar fi încetat să mai conteste alte câteva bunuri conjugale.
Mobilier.
Economii.
Un vehicul.
Subiecte despre care discutasem luni întregi.
În schimb, tata nu trebuia decât să se prefacă că bunica Lena voise ca oglinda să fie a amândurora.
„A spus că îți va ușura lucrurile”, a explicat tata. „Că poți obține restul fără să trebuiască să lupți din nou.”
L-am privit fix.
„A încercat să negocieze cu dumneavoastră folosindu-se de bunurile mele?”
“Da.”
„Și ai refuzat?”
Comments