săptămână. Timp de aproape șase săptămâni, locuise între o stație de autobuz, subsolul unei biserici care își deschidea uneori ușile în cele mai reci nopți și o cameră de depozitare nefolosită din spatele unei clădiri vechi.
Ethan a lăsat-o să termine fără să o întrerupă. Șase săptămâni. Numărul i se părea imposibil. S-a uitat la contractul de lângă farfurie – ore întregi petrecute storcându-și creierii cu procente și drepturi de proprietate – și, pentru prima dată după mult timp, totul i s-a părut lipsit de sens.
„Unde plănuiai să dormi în seara asta?”, a întrebat el.
Ea a ridicat din umeri. „De obicei, găsesc răspunsul mai târziu.”
„Nu vei dormi afară în noaptea asta.”
Expresia lui deveni suspicioasă. „Oamenii spun lucruri de genul ăsta.”
“Precum ce?”
„Că ne vor ajuta.” Nu se simțea furie în vocea ei, ceea ce, paradoxal, făcea situația și mai tulburătoare. Era ca și cum ar fi învățat






Comments