etajul 2B și-a coborât ziarul suficient cât să se uite.
Avea poate cincizeci și cinci de ani.
Corpolent.
Uniformă de marină.
Ceas de aur.
Genul de om de afaceri al cărui bagaj de mână avea probabil propria asigurare suplimentară.
A zâmbit ușor.
„Arată-i din nou biletul, dragă.”
Amelia s-a întors.
„Am făcut-o deja.”
A ridicat din umeri.
„Nu e nevoie să îngreunăm îmbarcarea.”
Amelia l-a privit o clipă.
Apoi și-a îndreptat din nou atenția către Linda.
„Nu sunt.”
Linda și-a strâns buzele.
„Mă duc să verific manifestul.”
„Tocmai mi-ai scanat cartea de îmbarcare în direct.”
„Am spus că mă duc să verific.”
Amelia se lăsă pe spate.
” Cu plăcere. “
Linda a plecat.
Bărbatul care stătea vizavi de el și-a împăturit ziarul.
„Oamenii încearcă mereu.”
Amelia s-a uitat la el.
„Să încerci ce?”
“Furișează-te în față.”
A zâmbit ca și cum ar fi împărtășit niște înțelepciuni practice.
„Compania mea mă pune
Comments